,, Mi-ai cântat în ceasuri grele cântecele duioșiei
De-ai trezit în al meu Suflet cald – fiorul poeziei !
Mi-ai citit în ceasuri sfinte stihul vechilor Cazanii
Răsărind credința-n Suflet ca s-o crească-n urmă anii ! ,,
Vasile Militaru / Mama
Am început cu aceste frumoase versuri, considerând-o pe mama ca pe un Înger coborât din Cer, aducându-mă pe lume ca pe cel mai frumos dar dăruit de Dumnezeu, lucrul cel mai frumos și cel mai trainic pe care-l găsește în fiecare zi.
Femeia, este cea mai frumoasă chemare și cea mai înaltă demnitate din lume atunci când slujește lui Dumnezeu, în mijlocul familiei sale, având grijă de barbatul ei și de copii săi. Femeia, oriunde s-ar arăta în activitățile sociale – poate fi înlocuită, însă rolul ei de mamă nu poate fi înlocuit. Mama, este cea mai mare comoară a sensibilității și imaginației noastre: este moștenirea directă și modelatoarea sufletului nostru spre a fi bun, curat, cinstit, bland, iubitor de credință și cunoaștere. În ochii oricărei mame, arde de fiecare dată lacrima recunoștinței față de Dumnezeu atunci când vede că ființa iubită căruia i-a dat viață, îi îndestulează sufletul prin bucurii. O femeie are sau nu preț, dacă a dat naștere unui copil, l-a crescut dăruindu-i educația să fie om în această lume. De la mama mea, un simplu om de la țară, am primit educație cum rar se poate primi! Dacă stau să mă gândesc că rânduri din generațiile din care mă trag, au crescut pe brațele bunicii, străbunicii și tot așa …Și eu și mama și și bunica ori străbunica, ne-am hrănit de la sânul lor și am primit din sufletele și îndemnurile lor, toate cele bune și toate cele rele pentru a înfrunta viața! De multe ori mama ne spunea, ceea ce la rândul ei bunica a spus; acolo unde lipsește femeia, acolo unde lipsește mama care ți-a dat viață, ea nu poate fi înlocuită cu nimic!
Dacă oricare mari silințe zidite ori descoperite au fost aduse pe pământ de priceperea și iscusința bărbaților, asta se datorează tot femeii, memele lor! Femeia, nu a cruțat nimic: nici pentru fericirea bărbatului ei și nici pentru creșterea copilului ei. Ca să ajungă la acest înalt și demn scop al vieții, femeia, ori mama mea sa a ta, nu a cruțat nici sănătate, nici liniște, nici avere, nici din fericirea cea pământească. În întregul univers sunt multe minuni. Capodopera creațuinii acestui univers, este femeia, este inima de mamă. O mamă bună, face mai mult decât o mie de profesori ori școli alese! Dacă stăm să cugetăm cu mare înțelepciune, putem vedea ori constata că lumea ar putea trăi dacă n-ar fi femei muncitoare, croitorese, bucătărese, doctorițe, avocate, profesoare, cântărețe, artiste ori poetese, însă, lumea ar înceta de-a mai trăi, sau mai bine zis de-a fi, dacă n-ar fi mama. Dragostea de mamă trăiește aici și dincolo de moarte.
Mama, ne modelează sufletul în cele mai diferite forme.
Mama, nu ne lasă să ne aplecăm după voia vântului ori a furtunii.
Mama, ne ține aproape; ne sprijină, ne îngrijește cu atenție să avem roadele cele mai bune. Primul gângurit al unui prunc, este mama. Atunci când crește mai mare și se află în primejdie, pe mama o strigă. Când este la școală și vrea să-și arate notele ori premiile, la mamă vine! Când vrea să pășească în viață, să-și creeze propia lui familie, când este obosit ori îndurerat, la mamă vine! De ce? Fiindcă nimeni nu-i poate aduce o mângâiere, o vorbă bună, ori să-i descrețească fruntea , decât mama. Numele scump de mamă, este cel dintâi și cel de pe urmă cuvânt rostit de oricare pământean. Azi de de ziua mamei, dăruiesc mamei mele și mamelor în viață, flori, zâmbete și bucurii. Celor ce n-au mai trăit încă să se bucure de gloria și vrednicia fiilor sau fiicelor lor, le pun o frunză de laur la picioare!